Maria Popa este mamă şi salariată care se apropie de pensie. Ea este conectată la informaţie, iar prelungirea vârstei de pensionare pentru femei a făcut-o să caute mai multe răspunsuri la întrebarea de ce mamele care au născut înainte de 1990 nu beneficiază de nici un drept în faţa autorităţilor pentru perioada legală de întrerupere a activităţii pentru creşterea copiilor.
“Prima dată când m-am înfuriat a fost momentul în care am aflat că stagiul militar a fost considerat vechime în muncă. Justificarea suna aşa «au servit patria». Atunci m-am întrebat: oare noi ce am făcut?! Mai ales acum, când demografia este în scădere, când tinerele mămici au multe facilităţi faţă de ceea ce aveam noi. Adică noi nu aveam nimic”, relatează Maria Popa.
Înainte de 1990, mamele care nu-şi puteau da copiii la creşă, din varii motive, aveau varianta legală de a face cerere de întrerupere a activităţii pentru creşterea şi întreţinerea copiilor până ce aceştia împlineau vârsta de trei ani. Textul de lege spunea că această perioadă era considerată vechime neîntreruptă în muncă. Nimeni la acel moment nu întreba şi nu se explica dacă perioada de trei ani se adăuga la pensie.
Discriminare sau reavoinţă
“Pentru acea perioadă de întrerupere pentru creşterea copiilor, statul nu oferea nici o recompensă financiară, aşa cum e acum. Nu a fost uşor. Pe lângă faptul că nu se găseau alimente, familia trăia din salariul soţului. Sigur, nu am cotizat, dar nici soldaţii în termen nu cotizau. De ce această discriminare? De când am aflat despre facilitatea oferită tinerilor pentru serviciul militar, cum întâlneam un avocat îl întrebam despre această situaţie. Nimeni nu ştia nimic. M-am dus odată la Casa de Pensii. O funcţionară acră aproape că m-a dat afară, ca şi cum mi-ar fi reproşat că pierde vremea cu asemenea prostii. Mi-a spus, pe scurt, că dacă nu am cotizat, nu am nici un d
