Ironia crudă a situaţiei dificile în care se află în prezent zona euro este că, din multe puncte de vedere, întreaga "maşinărie" a fost construită tocmai pentru a produce "explozia creditelor" condamnată azi. Până la urmă, una din motivaţiile care au determinat formarea unei uniuni monetare a fost de a permite statelor UE să concureze cu SUA pentru afacerea rezervelor valutare la nivel global, scrie Rogoff în Financial Times, citat de Agerpres.

Statutul rezervelor valutare este esenţa "exorbitantului privilegiu" al Americii (un termen care aparţine fostului preşedinte francez Valery Giscard d'Estaing). Cel mai important avantaj al SUA este capacitatea de a emite instrumente de îndatorare la o rată a dobânzii mai scăzută decât ar fi cazul. Într-adevăr, cercetări recente au sugerat că prin simpla îmbunătăţire a dimensiunii şi lichidităţii pieţelor financiare, este posibil ca moneda euro să fi ajutat la scăderea ratelor dobânzii pe teritoriul european, nu doar pentru debitorii guvernamentali.

Ratele mai scăzute ale dobânzii au alimentat, în schimb, împrumuturi mai mari în special în ţările de la periferia zonei euro. Astfel, răspândirea crizei datoriei este în egală măsură un produs al "succesului" monedei euro, cât şi al eşecului său. Euro a fost destinat să fie o "maşină" superioară de finanţare a datoriilor şi într-o anumită măsură a şi fost. Trebuia însă însoţit de un semnal de avertizare: liderii europeni s-au grăbit prea tare să admită membrii care ar fi trebuit să treacă printr-o perioadă mai lungă de preaderare.

Este realist ca FMI şi Europa să spere ca Grecia (şi alte state membre ale eurozonei care întâmpină probleme) să supravieţuiască fără a ajunge în incapacitate de plată a datoriilor? În ultimii ani, au existat state cum ar fi Coreea de Sud, Turcia şi Mexic care au scăpat de această situaţie printr-o asistenţă externă masivă. Din păc