În 1989, până la Congresul al XIV-lea, Constantin Olteanu a fost secretar al CC pe probleme de propagandă. Biografia sa profesională este a unui militar de carieră. Născut în 1928, absolvise şcoli militare. A făcut carieră în funcţii politice din Armată. În 1974 a fost înaintat la gradul de general-maior.
Membru al CC al PCR (1974-1989) şi al CPEx (1984-1989), printre funcţiile deţinute au fost: şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice (1979-1980), ministrul Apărării Naţionale (1980-1985), primarul general al Capitalei (1985-1988), secretar al CC al PCR (1988-1989).
DE LA PICNIC LA ADUNARE FESTIVĂ
În 1989, în răspunderea generalului Constantin Olteanu era calendarul politico-ideologic al anului şi organizarea marilor festivităţi. Se întâmplase şi ca în acel an, la cele două mari sărbători - 1 Mai şi 23 August, să se aniverseze cifre rotunde. "Ziua muncii" împlinea centenarul în plan mondial. Iar în România - jubileul primei sărbătoriri oficiale. În vară se împlineau şi 45 de ani de la "revoluţia populară" (cu tot mai multe "anti" în faţă - fascistă, imperialistă, burghezo-moşierească...).
"Eu ştiam de când eram copil că e ziua muncii, povesteşte generalul Constantin Olteanu. Era zi nelucrătoare şi înainte de război. Nici nu era invenţia comuniştilor. Dar Internaţionala a II-a a acceptat-o. A sărbătorit-o fiecare în felul lui. Românii prin ieşire la iarbă verde la Luna Bucureşti. Aici, la Lacul Herăstrău. I s-a zis probabil aşa pentru că Strada Dorobanţi se numea Strada Fierăstrăului. O fi fost pe-acolo un gater şi, de aici, Herăstrău. Veneau oamenii la mici şi bere."
Şi din 1944 încoace are 1 Mai o istorie. "Felul în care s-a sărbătorit 1 Mai în România după instaurarea regimului comunist trebuie privit într-o anume evoluţie, opinează interlocutorul. Sovieticii aveau două parade într-un
