După falimentul lui Ponta — nu e decât o chestiune de timp până când puterea efectivă în PSD va trece din mâinile lui în cele ale lui Adrian Năstase —, încep zilele grele şi pentru Antonescu. Sursa: EVZ

Pentru prima oară de când a instaurat dictatura personală (secondat din ce în ce mai vizibil de soaţa domniei sale, Adina Vălean), leneşul de serviciu al naţiei are de gestionat o situaţie dificilă. Împrejurările în care Adrian Semcu, şeful filialei Prahova a PNL, a fost împins la demisie sunt cunoscute. S-a văzut încă o dată că Antonescu n-a stat cu mâinile în sân, ci a deprins de la pesedei tehnicile răfuielii staliniste. Împingând demagogia până în pânzele albe, el şi-a permis chiar, pe un ton de lăcrimoasă compasiune, să-şi manifeste "uimirea" faţă de gestul celui despre care toată lumea ştia că este "omul lui Patriciu". Deşi, tehnic vorbind, Semcu şi-a dat demisia de bunăvoie, într- un act unilateral, mişcarea fusese orchestrată de d-na Vălean, care urmărea să pună în fruntea liberalilor ploieşteni pe unul din oamenii săi de casă.

Operaţiunea a decurs ca la carte, violent şi demagogic, sângeros şi diafan — aşa cum se întâmplă în orice partid totalitar. Evaluând la rece situaţia, Adrian Semcu îşi va fi dat seama că a comis o eroare, lăsându-se intimidat de forţa desantului de la Bucureşti. Probabil că decizia lui de acum, de a cere să fie repus în funcţie, nu-i aparţine în întregime. Destui dintre baronii liberali, al căror rol şi influenţă au fost reduse drastic de către gureşul lor şef, au înţeles că jocul în forţă practicat în ultimii doi ani de Antonescu le va fi fatal. După ce a făcut curăţenie la vârf — niciuna din vocile importante ale liberalilor nu se mai aude nici măcar în şoaptă —, Antonescu a trecut la demantelarea partidului pe verticală. În PNL, drept la cuvânt are o singură persoană: El lider maximo. Dispreţul acestui Castro