Vineri, 30 martie 2006, Delegatia Permanenta a PNL se intrunea pentru a adopta cu mare tam-tam o Rezolutie prin care partidul isi asuma ipostaza de Arhanghel al luptei impotriva comunismului si securismului.
La vremea respectiva am scris ca pentru un partid de guvernamant, responsabil electoral, in ultima instanta, de buna administrare a tarii, de calitatea vietii cotidiane, nu putea fi o mai mare imbecilitate politica.
Era - notam la vremea respectiva - o imbecilitate la care PNL fusese constrans de confruntarea pe viata si pe moarte cu Traian Basescu. Dat fiind ca presedintele ezitase sa condamne comunismul, sustinand - si pe drept cuvant - ca ar fi o ipocrizie din partea sa denuntarea unui trecut de care nu ii e rusine, conducerea PNL a socotit ca venise momentul sa-i fure lui Traian Basescu electoratul taliban, care-l votase in 2004 din ura fata de tot ce amintea de Ion Iliescu.
Cand scriam ca aburcarea PNL pe baricadele anticomunismului e o imbecilitate politica ma gandeam si la adevarul ca un partid serios trece cu privirea dincolo de o minoritate galagioasa (si, deseori, ticaloasa, care o face pe antisecurista in timp ce liderii ei au beneficiat de pasapoarte date de Securitate ca sa plece in strainatate, fie la burse, fie in calatorii de documentare) pentru a sesiza ca marea masa a electoratului are alte preocupari decat condamnarea unui regim cazut cu 16 ani in urma.
Nu stiam insa ce pregatea Traian Basescu partidului devenit peste noapte Arhanghel al anticomunismului, pentru a scapa de acuzatia de partid al coruptilor.
Ar fi trebuit sa banuiesc totusi.
Pentru ca tocmai in zilele cand Delegatia Permanenta a PNL impunea partidului tema anticomunista si antisecurista, mai precis la 25 martie 2006, Traian Basescu declara la Cluj, aparent intamplator, ca dosarele ce vor fi trimise la CNSAS ne vor oferi multe surprize.
Nu
