Injositi, amenintati, treziti cu furtunul. De acest "tratament" au avut parte mai multi botosaneni si ieseni care au plecat la munca in strainatate prin intermediul Trioimpres. Sub aparenta unor contracte legale, oamenii au fost trimisi in Spania, unde munceau zi lumina in fermele agricole. Satui sa indure calvarul, o parte s-au intors in tara, iar altii au cerut ajutorul autoritatilor spaniole. Unul dintre "sclavii" care au ajuns sa traiasca pe strazile din Alicante este Virgil C. Pentru el, aventura a inceput in iunie. A vazut intr-un ziar local ca Trioimpres SRL recruteaza personal si si-a incercat norocul. A platit taxa de inscriere de 120 de lei, dupa care a mai facut rost de 300 de euro pentru taxa de consultanta, iar pe 21 iunie, alaturi de alte 40 de persoane, a plecat spre Spania. Cand au ajuns in Albacete, toti se asteptau sa gaseasca un reprezentant al firmei, dar au fost preluati de un anume Ion Banicioiu, un asa-zis colaborator. Din tot grupul, acesta a luat doar 24 persoane, restul fiind abandonati. Asa se face ca dupa o noapte petrecuta pe cartoane, o parte a grupului a revenit in tara. Cei ramasi au fost pusi sa semneze niste hartii in limba spaniola, toti fiind cazati intr-o casa cu trei camere. Trezire ca in lagare Ce a urmat, parea desprins din filme. "Am ajuns pe o plantatie de usturoi. Eram treziti la ora 4,30 dimineata si dusi in camp. Munceam cate 12-14 ore pe zi, fara pauza. Mancarea consta dintr-o fiertura de cartofi sau orice altceva, numai sa fie zeama incalzita. Si doua felii de paine", povesteste Virgil C. Din cauza efortului, multi au ajuns aproape de epuizare. "Munceai zi lumina. Frunzele trebuiau taiate cu un cleste, iar de la efort ti se umflau mainile. Nimeni nu te lua in seama", spune la randul lui Andrei B. Cat priveste trezirea la apel, dimineata, nu de putine ori, aceasta era facuta ca in lagare. "Doi colegi, care erau epuizati d