Aflată patru secole sub dominaţie turcească, Giurgiu are o istorie monetară bogată şi interesantă. Poartă între Occident şi Levant, cetatea Giurgiu a fost mult timp locul în care aveau loc tranzacţiile dintre negustorii de toate naţionalităţile: de la turci şi greci până la italieni şi austrieci.

Circulaţia monetară în Ţara Românească a fost strâns legată de contextul istoric intern şi internaţional. Până la 1867 când a avut loc prima emisiune de monedă, preţul era plătit cu bani străini, valoarea lor fiind de cele mai multe ori fluctuantă.

Între 1417 şi 1829 (cu mici întreruperi), Giurgiu a fost raia turcească, având inclusiv control monetar. Aici au circulat toate monedele emise de Înalta Poartă: aspri, irmilici, mahmudele sau firfirici.

„Chiar dacă poziţia geografică a constituit un avantaj din punct de vedere economic, românii au avut de suferit din cauza domniaţiei străine. De aceea este explicabil să asistăm între secolele XV-XIX (mai precis până la domnia lui Alexandru Ioan Cuza) la o intensă circulaţie monetară, un adevărat haos monetar” susţine profesorul de istorie Gheorghe Dumitrescu.

Monede pentru fiecare

„Haosul monetar” de care vorbeşte profesorul giurgiuvean a fost generat pe plan local şi de importanţa strategică. Port la Dunăre, Giurgiu era traversat constant atât de negustori din Occident cât şi de cei din Orient.

„Pe lângă monedele turceşti, cu certitudine la Giurgiu au mai circulat cele de provenienţă rusească, poloneză şi austro-ungară” afirmă Gheorghe Dumitrescu.

Astfel, de la ruşi ne-au parvenit paralele, de la polonezi zloţii, de la austrieci creiţarii, iar de la maghiari unghi.

Majoritatea acestor monede erau din argint, aveau diferite dimensiuni, iar valoarea lor era stabilită de negustori în funcţie de marfă.

Lege monetară

Profesorul Gheorghe Dumi