Ispitit de miracolul blând al sărbătorilor, încerc să-mi domolesc criticul tăvălug care a trecut anul acesta peste politicieni mai ales, începând cu Băsescu, Ponta și alții de staturi apropiate. Firește, tăvălugul scrisului meu n-a avut puterea de a-i sinchisi și vătăma. S-au scuturat, ca rațele ieșite din apă, și au fost din nou ca noi. Pe cine mai supără azi ascuțișul unui creion care poate fi și bont? Hai să-i las, zic, în pace. Primul care nu mă lasă, punându-se curmeziș, e domnul Băsescu, autoproclamat președinte. Ieri l-am auzit înjurând ca-n zilele lui cele mai avântate, moguli, ziariști, politicieni care nu-i stau preș, plebe. Nimic nu scapă. A comis însă și un adaos asupra căruia voi stărui – l-a poreclit și insultat pe avocatul Bolcaș, propus pentru Curtea Constituțională de PSD, mi se pare, cu încuviințarea colegilor din alianța la putere. E o alegere inspirată și cu toate că meseria, dintotdeauna, a ziaristului, e să critice puterea, iată un prilej s-o laud. Da, au gândit bine. Domnul Bolcaș este, la 70 de ani ai săi, un om cu o gândire limpede, jurist de înaltă marcă, spirit enciclopedic alături de care, aflându-mă de câteva ori, am avut bucuria să împart evocări istorice și lecturi rare. Domnul Băsescu nu-i poate ierta amănuntul de biografie personală de a fi unul dintre avocații lui Adrian Năstase și nu-i poate ierta cusurul de a nu-l admira pe el, anaconda din Deal. Ca atare, vrând să-l strivească, îi pocește numele. A mai făcut-o și alte dăți. Acum, numindu-l Bolhaș pe juristul de 70 de ani, comite o bădărănie de neiertat. Îl voi striga și eu, în aceste însemnări, pe domnul Băsescu, Bășescu, sub scuza că i-am uitat onomastica din buletin. Bășescu nu numai că se arată în dezacord cu propunerea avansată de USL – nici nu-i de mirare! – dar desenează urât și nedrept un portret. Faptul că avocatul Bolcaș a fost o vreme în PRM își are o explicație dur