Chestiunea ar deveni cam aşa: văzând că mirele nu se prea descurcă în căsnicia sa, neamurile alcătuiesc un fel de comitet de sprijin, compus din persoane competente care, pentru o vreme – nu se ştie cât – se vor muta în locuinţa acestora şi vor participa la gătitul hranei stimulatoare, spălatul ecologic al rufelor şi, bineînţeles, la eforturile de procreare, din dormitor. După care, atunci când vor considera că sunt întrunite toate condiţiile pentru ca acesta să se descurce singur, se vor retrage, lăsând viaţa să meargă înainte.

În povestea cea adevărată mirele e Marian Vanghelie, iar mireasa – organizaţia de Bucureşti a PSD-ului. Deşi căsnicia are ceva vechime, până acum roadele nu s-au prea văzut. Excelent diriguitor al organizaţiei de cartier din sectorul 5, cu care are o relaţie naturală, Vanghelie s-a văzut, atunci când a urcat treapta municipală, într-un soi de incompatibilitate marcată. Nici discursul, nici metodele sale paternaliste, nici aplombul cu are a abordat noua poziţie nu s-au mai potrivit cu materia primă diversificată a electoratului socialist. Politica sa agresivă ce a dat rezultate sub Geoană, acesta având mai multe motive să-l tolereze decât să-l antagonizeze, nu s-a mai dovedit la fel de eficientă sub Ponta. De aici şi o relativă retragere din prim-planul mediatic, mişcare ce i-a şubrezit în mod evident poziţia. De când PSD-ul are o nouă conducere, steaua lui Vanghelie este în continuă cădere.

Ce a determinat acest amestec în “afacerile interne” ale organizaţiei municipale? Fără îndoială că primul motiv îl constituie apropierea alegerilor locale. Cu Vanghelie în frunte, Bucureştiul nu are, practic, nici o opţiune valabilă, cu care să-l înfrunte pe ultra-populistul Oprescu. Pentru Vanghelie, alegerile din vara viitoare ar fi cam ultima şansă de a-şi forţa norocul, altminteri urmând să rămână în afara jocului. Este de presupus că va fa