"Atunci când fiul meu a avut nevoie de ochelari, a trebuit să fac economii drastice pentru a-i cumpăra. Într-un an şi jumătate, piciorul i-a crescut de la 34 la 43, fapt care a afectat serios finanţele familiei. (...)."

Extrasă dintr-un raport publicat la jumătatea lunii octombrie de Conferinţa Naţională a Sărăciei (Nationale Armutskonferenz, NAK), un grup de asociaţii germane, această mărturisire anonimă a unei femei de 45 de ani oferă o reflectare neaşteptată a imaginii flatante a reuşitei economice germane.

Această mamă celibatară ia alocaţii de şomaj prevăzute de planul Hartz IV (reforma pieţei de muncă adoptată în 2004), una dintre reformele cele mai emblematice întreprinse de cancelarul Gerhard Schröder şi care i-ar fi permis Germaniei să-şi menţină locul în Europa şi să reuşească chiar şi în vremuri de criză financiară.

Cifrele publicate recent de Eurostat, institutul european de statistică, arată că şomerii germani au mai multe şanse ca vecinii lor europeni să ajungă săraci. Peste două treimi dintre ei dispun de un venit sub 952 de euro pe lună, adică sub 60% din salariul mediu german.

Acest raport între venitul unui individ şi venitul mediu naţional permite, în Europa, să se definească un indicator de "sărăcie relativă". Cu un venit sub 60% din salariul mediu, un individ "riscă sărăcia". În 2010, Germania se afla în fruntea ţărilor europene cu 70% dintre şomeri "în risc de sărăcire", faţă de 45%, în medie, în Uniunea Europeană şi 33,1% în Franţa.

Deşi muncitorii care profită de această situaţie nu sunt neapărat în măsură să scape de sărăcie, dată fiind absenţa salariului minim şi a unei părţi importante a locurilor de muncă cu angajare pe perioadă determinată.

În 2011, 330.000 de persoane active cu normă întreagă aveau nevoie de venituri complementare prevăzute de Hartz IV, notează asociaţia sindicatelor germane. Ceea c