În 1989, ministrul de Interne al RSSM, Vladimir Voronin, solicita suplimentarea efectivului miliţiei şi sporirea dotării tehnice pentru a contracara manifestaţiile antisovietice. Totodată, se plângea că mulţi subalterni refuză să-i îndeplinească ordinele şi se solidarizează cu cei care cereau independenţă, limbă şi alfabet.

Anul 1989 este anul căderii regimurilor comuniste în Europa de Est. La Chişinău, deşi nu a căzut definitiv, regimul comunist a fost zdruncinat din temelii. În acest context, puterea formulează o serie de strategii de menţinere a pârghiilor de conducere. Între altele, se propune dotarea tehnică şi logistică mai bună a forţelor de ordine. Autorităţile n-au ţinut cont însă de factorul uman şi de cel naţional.

VORONIN SOLICITĂ ÎNTĂRIRI PENTRU MILIŢIE

Într-un raport din 28 februarie 1989, înaintat Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti (condus de Ivan Calin), ministrul de Interne, colonelul de miliţie Vladimir Voronin, îşi exprima îngrijorarea în legătură cu intensificarea protestelor stradale puse la cale de organizaţiile neformale. Voronin preciza că dacă se va menţine tendinţa evenimentelor din lunile ianuarie-februarie 1989, miliţiei îi va fi greu să-şi îndeplinească funcţiile, adică să menţină ordinea într-o societate în care tensiunile pe criterii etno-naţionale tind să se acutizeze.

De aceea ministrul propune să fie trimisă o solicitare la Executivul central de la Moscova ca să fie suplimentat numărul de personal, fondurile, inclusiv în valută, mijloacele tehnice etc. Mai exact, cere angajarea a încă 270 de miliţieni de sector pentru localităţile rurale – nu întâmplător, întrucât anume mobilizarea populaţiei din sate neliniştea regimul, dat fiind faptul că 75% din etnicii români locuiau în mediul rural.

MAI de la Chişinău era îngrijorat şi de asigurarea securităţii organelor de stat şi de partid, de aceea soli