Poate cea mai spectaculoasa tehnica, dar si cea care stirneste dilemele etice cele mai aprinse este clonarea umana. Progresele realizate in stiinta si cercetare au facut ca ceea ce parea, cu multi ani in urma, doar o inchipuire sa se materializeze, in vremurile pe care le traim, in cel mai disputat subiect privind implicatiile asupra universului: clonarea. In incercarea de a explica originea noastra, de pe pozitia privilegiata de stapini asupra a ceea ce ne inconjoara si cu dorinta acerba si continua de autodepasire, am formulat ipoteza: oare omul este capabil el insusi sa realizeze Creatia? Primul pas spre reusita s-a facut in 1996, la Institutul Roslin din Edinburgh, cind s-a obtinut primul animal rezultat prin clonare: oaia Dolly. Acesteia i-au urmat animale diverse: vaci, porci, maimute, soareci, realizindu-se si clonarea unor specii de plante. Intrebarea pertinenta care s-a pus a fost: de ce s-a realizat clonarea? Pe linga implinirea unui orgoliu profesional, are beneficii capabile sa ajute omenirea? Raspunsul venit din partea cercetatorilor a cuprins faptul ca, prin clonare, se pot obtine organisme cu calitati "programate" (de exemplu, vaci care sa produca lapte foarte apropiat din punct de vedere al compozitiei de cel uman, ce ar solutiona problema alergiei nou-nascutului si sugarului la laptele de vaca), s-ar putea reface speciile pe cale de disparitie, s-ar putea inlocui animalele de casa care au murit. Prin clonarea plantelor s-au obtinut substante farmacologic active, necesare pentru industria medicamentelor, alimentara sau cosmetica, cum ar fi: carotenii din morcov, alcaloizii din tutun, saponinele din gingseng. S-au conturat, astfel, doua directii in clonare: clonarea terapeutica si clonarea reproductiva. In ceea ce priveste clonarea terapeutica, expectativele sint in domeniul gasirii resurselor de vindecare a unor boli pentru care, la ora actuala, nu ex