Una dintre problemele deosebite cu care s-au confruntat cetăţenii României în anii '80 a fost penuria de alimente, generată de hotărârea lui Nicolae Ceauşescu de a plăti anticipat datoria externă a ţării prin creşterea exporturilor de produse alimentare, concomitent cu scăderea drastică a importurilor de bunuri (cu excepţia materiilor prime). Efectul pe termen scurt a fost echilibrarea balanţei de plăţi externe a României, însă au fost create dificultăţi unităţilor industriale, care aveau nevoie de importuri (utilaje, materiale şi piese de schimb etc.) pentru continuarea producţiei de bunuri. În acelaşi timp, a crescut presiunea asupra cetăţenilor.
ÎNSĂMÂNŢĂRILE ŞI IRIGAŢIILE
Deoarece se credea priceput, Nicolae Ceauşescu stabilea personal perioada însămânţărilor şi cum trebuie realizate acestea. De exemplu, în cadrul şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 2 martie 1989, preşedintele României declara: "Ploile care au căzut acum au creat condiţii bune pentru lucrările agricole, şi ploile vor continua. Trebuie să însămânţăm la timp, să folosim umiditatea pe care o avem ca, realmente, să putem să obţinem o recoltă corespunzătoare. Trebuie să realizăm cel puţin 1 mil. ha la porumb irigat şi întreaga suprafaţă irigată la legume, în toate judeţele. Trebuie să se discute foarte serios această problemă. Trebuie să avem o abundenţă de produse. De altfel, nici în 1988 şi nici acum nu avem probleme cu legume, dar să avem abundenţă şi să avem şi surse mai bune pentru exportul de legume. Programele sunt clare, s-au discutat. (...)
Eu am fost duminică (26 februarie 1989 - n.r.) în agricultură şi în sol temperatura era de 8-9 grade. (...) Porumbul se poate pune şi la 6 grade, pentru că nu mergem spre iarnă. Dacă punem porumbul la 6 cm în pământ, îi trebuie 10-15 zile până răsare şi, chiar dacă mai scade temperatura, rădăcin