Povestea lui Marco Polo face prima ruptură majoră în imaginarul colectiv al europenilor în privinţa descoperirilor geografice şi al celorlalte civilizaţii existente pe glob. Relatările sale despre călătoria în China sunt primele însemnari concrete despre personaje reale, care trăiau în afara spaţiului european.
Născut în republica veneţiană, în jurul anului 1254, Marco Polo provine dintr‑o familie de negustori. În relatările sale sunt cuprinse şi călătoriile tatălui şi ale unchiului său Niccolò and Maffeo, la
curtea hanului Kublai Khan.
După revenirea acestora în patrie tânărul Marco se alătură grupului în anul 1271, pornind către Ierusalim pentru a aduce ulei din candela sfântă pentru conducătorul mongol, care domnea pe atunci peste Peking. Versiunea originală, scrisă de Rustichello da Pisa, în timpul detenţiei în Genova (1295‑1298), nu s‑a păstrat, drept urmare există versiuni diferite ca şi conţinut şi lungime, în funcţie de cei care au copiat originalul, „Il milione“ (care a cunoscut o largă răspândire chiar din timpul vieţii exploratorului). În plus, au fost adăugate părţi semnificative din operă mai târziu, până în secolul XVI.
Totuşi există ipoteza conform căreia Marco Polo nu ar fi călătorit în China. Aceasta se sprijină pe faptul că în relatările sale de călătorie nu sunt menţionate nici zidul chinezesc, nici tiparul, ce era răspândit în China în acea perioadă. De asemenea, absenţa denumirilor chineze şi mongole în operă, cât şi o serie de neclarităţi susţin această ipoteză.
După eliberare Marco Polo a revenit în Veneţia unde s‑a căsătorit şi a avut trei copii. Data morţii acestuia este 1324, fiind înmormântat în basilica San Lorenzo. Cei 24 de ani de aventuri şi aproape 25.000 de kilometri parcurşi în Asia, de către negustorul veneţian, au deschis gustul către călătorie al Europei, mărind totodată harta lumii cunoscute. Î
