Ideea de a purta campania electorala sub semnul contractului cu alegatorii a fost socotita "de exceptie" in 1996. Analistii au aratat ca prin "Contractul cu Romania" CDR a facut un pas serios spre putere. Oamenii au avut senzatia ca si-au dat votul in schimbul a ceva concret, a unor promisiuni cu limita de indeplinire. Insa bascalia ce a urmat alegerilor pe seama "Contractului cu Romania" a adus un imens prejudiciu ideii de contract. Acesta aparea ca o forma pompoasa de pacaleala, o minciuna sistematizata care prejudiciaza, in cele din urma, una din parti. De altfel, ideea de contract nu s-a bucurat niciodata de o prea mare faima la noi. In cultura politica romaneasca, "contractul" nu este un cuvint cheie, asa cum nu este nici "proprietate" sau "responsabilitate". Nu este, deci, de mirare ca nu numai in sferele politicului, ci si in economie sau in societate, in general, nu se pune mare pret pe contracte, regula fiind nu respectarea, ci ignorarea lor. Acum doua saptamini, presedintele PD, Petre Roman, anunta ca pregateste un proiect de lege privind raspunderea civila si penala a semnatarilor de contracte, prin care raspunderea pentru neindeplinirea unui contract va reveni semnatarilor acestuia. Roman a precizat ca in viitorul proiect vor fi prevazute si proceduri simplificate pentru executarea contractelor. Pina vom afla cum vede in mod concret liderul PD rezolvarea acestei probleme, sa spunem ca propunerea are o deosebita relevanta din punctul de vedere al filosofiei politice. Chiar Roman spune: "Una din institutiile pe care s-a construit capitalismul a fost inchisoarea datornicilor". Amenintarea cu punitia este o forma frusta de a conduce spre responsabilitate. Marele actor al nerespectarii contractelor este statul. Populatia este impozitata la un nivel foarte ridicat pentru anumite servicii si nu obtine nimic pe masura pretului platit. Cel mai grav este insa ca ce