S-a născut în Iviria (Georgia de astăzi) pe la 1650. Părinţii săi dreptcredincioşii, Ioan şi Maria, i-au dat numele Andrei. În fragedă tinereţe a suferit cumplit. În 1680 a fost luat rob şi dus la Constantinopol, unde a îndurat amărăciuni şi umilinţe.
După o vreme, a fost răscumpărat de Patriarhia ecumenică, unde a învăţat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum şi limbile greacă, arabă şi turcă.
La recomandarea Patriarhului Ierusalimului Dositei Notara, în 1690 a fost adus în Ţara Românească de către Constantin Brâncoveanu ca să ajute la tipărirea cărţilor bisericeşti. A îmbrăcat haina monahală, primind numele Antim, şi a fost hirotonit ieromonah.
În vara anului 1691, dascălul lui Antim în arta tiparului, fostul episcop al Huşilor, Mitrofan, îi lăsă în grijă tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti. Ieromonahul Antim a devenit egumen al Mănăstirii Snagov în vara anului 1694 şi a creat o renumită şcoală tipografică, ostenindu-se neîncetat pentru desăvârşirea meşteşugului tipografiei. "Câţi dintre sutele de bucureşteni care, în zilele toride de vară, se duc să-şi petreacă un sfârşit de săptămână la Snagov mai ştiu că, în insula din mijlocul lacului, acolo unde se înalţă o străveche mănăstire, a trăit şi a muncit cândva iscusitul tipograf Antim din Iviria?", se întreabă pe bună dreptate Radu Albala în volumul "Antim Ivireanul". Împreună cu ucenicii săi, smeritul ieromonah Antim a traversat podul care pe atunci lega insula Snagovului de ţărm "pentru a lucra în liniştea şi în singurătatea mănăstirii de pe insulă, departe de zgomotul oraşului şi al lumii", după cum mărturisea părintele Antim în prefaţa lucrării "Dreaptă alcătuire a gramăticii slavoneşti", apărută în 1697. Aici, la Snagov, denumire care în traducerea din slavonă înseamnă "locul zăpezilor", a început părintele "Antim tipograful", să ducă în lumina tiparu
