Firește că orice echipă care se vede egalată în minutul 90 trăiește o senzație de frustrare, se consideră victima unei nedreptăți. Și Vasluiul poate gîndi așa după acest 1-1 de la Istanbul, însă n-ar fi normal. De ce? Întrucît, deși n-a învins, formația galben-verde a reușit pe malul Bosforului un rezultat care o transformă din outsider în favorită la calificare. În consecință, sentimentul ar trebui să fie de satisfacție, nu de neîmplinire, mulțumirea fiind justificată și de amănuntul că n-a obținut un egal la întîmplare, ci la capătul unei evoluții curajoase, cu ștaif, cu stil.

În fața unui Fener cu o tradiție și un palmares net superioare, ba și a unui public care știe să bage frica în adversar și să-l zăpăcească, formația moldavă și-a păstrat calmul și luciditatea, sîngele rece. Spre lauda ei, nu s-a pierdut în infernul creat de 45.000 de spectatori furibunzi, parcă supărați pe viață! Ca și cînd n-ar fi auzit vacarmul din tribune, băieții lui Șumudică au început meciul mai bine și l-au continuat la fel pe parcursul primelor 45 de minute, cu ritm și cu dezinvoltură. N’Doye și Caue au făcut legea la mijlocul terenului, pentru ca insistența lui M. Niculae și subtilitatea lui Sînmărtean să surprindă adesea o apărare turcă butucănoasă, lipsită de finețe.

Dominată tactic și fizic, poate și din pricină că se află cu două săptămîni înaintea reluării campionatului, -Fenerbahce a lăsat impresia unei echipe modeste, fără unitate și fără suflu. Mai pe scurt, fără dinți. Pînă și despre vedetele ei plătite regește, brazilianul Alex și olandezul Kuyt, ai fi jurat că sînt încă în vacanță!

Din păcate, “plăieșii” n-au mai izbutit să țină de minge și în repriza secundă, în marea ei majoritate dominată de gazde. Nici pînă atunci foarte inspirat, Stanciu s-a stins definitiv și a fost schimbat, N’Doye a ajuns să-și miște din ce în ce mai greu picioarele ca de cocost