Dupa ce au cam picat testul europarlamentarelor, cand s-a votat, cat s-a votat, in functie de orice altceva decat temele europene, politicienii romani isi ridica din nou poalele in cap. De aceasta data pe tema viitorului comisar european.
Ambele partide aflate la guvernare isi revendica dreptul moral de a numi acest comisar pentru ca, nu-i asa, ambele se considera castigatoare ale alegerilor. Daca vrem sa tratam chestiunea lucid si echilibrat, adica exact cum nu se poarta pe la noi, patru sunt aspectele de clarificat in privinta desemnarii comisarului european.
1. Ce face un comisar european
Toata confruntarea aceasta in jurul numelui comisarului pare o noua batalie pentru capatuire, cam cum a fost confruntarea pentru numirea ministrilor de la Bucuresti, cu ochii pe resursele care pot fi drenate in folosul partidului si al clientilor politici ai acestuia. La Bruxelles nu-i asa.
Comisarul nu reprezinta in Comisia Europeana Romania si interesele ei. El face parte dintr-un guvern european si face politica europeana, decisa de liderii UE, in interesul tuturor cetatenilor UE, deci in mod egal al romanilor, francezilor, spaniolilor etc. Comisarul roman nu executa ordine de la Bucuresti, nu aduce fonduri europene pentru Romania si cine-si imagineaza ca odata ajuns acolo va incepe sa arunce chiftele catre tara se inseala, iar daca cumva o va face, va fi evacuat rapid.
Un comisar valoros poate aduce insa prestigiu, respect pentru tara si, in felul acesta, chiar o anumita influenta in favoarea intereselor Romaniei. In plus, si noi romanii avem interesul ca toate domeniile, inclusiv cel al conationalului nostru, sa fie cat mai bine gestionate in Comisia Europeana.
2. Pe ce criteriu alegem comisarul
Ca formatiune politica, alianta PSD+PC a castigat, indubitabil, alegerile in Romania, in pofida vo