Cercul patrat Se discuta cu aplomb, in mediile „cultivate“, despre asasinarea lui Eminescu. S-a ivit, dupa 1990, o intreaga literatura de un imens prost gust pe acest subiect. Autorii contrazic voios nu numai regulile cele mai elementare ale logicii, dar si evidenta. Dintr-o nota publicata in numarul de joi al „Ziarului de Iasi" aflam pretioasa stire ca in data de 14 iunie au conferentiat la Casa de Cultura a Municipiului trei ilustri cunoscatori ai biografiei eminesciene. E vorba de doamna Doina Rizea, director al editurii Floare Albastra si de domnii Nicolae Georgescu si Al. Dobrescu, critici si istorici literari. Tema conferintei, exprimata dubitativ, suna dupa cum urmeaza: „A fost asasinat Eminescu?" Raspunsul precis la o atare grava chestiune presupune, desigur, oarecari abilitati detectivistice din partea conferentiarilor. Doamna Rizea nu a scris, pina astazi, nimic notabil. Dl N. Georgescu s-a ocupat de manuscrisele eminesciene si a facut oarecari ipoteze cu privire la ultimii ani de viata ai poetului. Dl Dobrescu a comis, pe vremuri, un scurt pamflet cu privire la Maiorescu. Nimic mai mult. Discutia are un aspect de ieftin si strident senzational. Rezultatul ei, oricare ar fi fost raspunsul, este nul.
Biografia lui Eminescu a fost, pina astazi, pretext pentru doua tipuri de elucubratii. Prima e de natura psihanalitica si priveste „sexualitatea deviata" a poetului. Nu e locul sa ma ocup de ea. A doua, de natura politista. Ambele se cuvin reprobate cu tarie. Intii de toate, din lipsa probelor. Nu exista documente care sa ateste comportamentul erotic anormal al lui Eminescu, vreo pulsiune morbida, pe de o parte. Si nu exista documente credibile care sa sprijine „asasinarea" lui Eminescu, pe de alta. In al doilea rind, din pricina calitatii submediocre a „biografilor". In ultimii ani, a inflorit o manoasa literatura cu iz de „policier", care neaga doua evide