Lumea copiilor imi apare azi mult mai dreapta decit cea a adultilor. In copilarie, de Craciun, primeam daruri din trei parti. Cel mai consistent pachet il gaseam sub brad, in fiecare dimineata de 25 decembrie. Era sigur de la Mos Gerila. A doilea dar, intotdeauna o jucarie, mi-l aducea taica-meu de la slujba. Trei ani la rind am capatat acelasi autobuz rosu, de plastic, de provenienta sovietica, urit, dar foarte solid, pe care il dadeam de toti peretii. Si tot nu se spargea! Mai primeam un pachet si de la scoala, dar gestul nu se repeta an de an. Pungile impartite de dascali contineau doar dulciuri si portocale. Desi inca de la gradinita circulau anumite zvonuri, cum ca Mos Gerila nu ar exista, propriile mele cercetari, in care am consultat mai mult de trei surse, toate extrem de credibile, au ajuns la alte concluzii. Mos Gerila traia cu certitudine, undeva la Polul Nord. M-a nedumerit doar faptul ca, intr-o iarna, am descoperit sub un pat o multime de jucarii. Explicatia ca Mosul a venit mai repede, dar negasindu-ma acasa, a lasat darul parintilor, mi s-a parut cam trasa de par. Sa fi lipsit eu chiar atit de mult? N-as putea aprecia cind a disparut sentimentul de Mos Gerila, dar in anii '80 inca il aveam. Disparusera in schimb (de pe piata) dulciurile, citricele, jucariile frumoase si, la un moment dat, chiar si brazii. In urma indicatiilor pretioase, se incerca suprapunerea sarbatorii bradului de Craciun (numit acum doar pomul de iarna) cu petrecerea Revelionului. Prin '87, am vazut doua camioane, pline ochi cu brazi superbi si foarte ieftini, cum si-au descarcat marfa in piata. Dar era 28 decembrie si, cit m-am uitat eu, nimeni nu a cumparat vreun brad. Pardon, pom de iarna. In decembrie 1989, Mos Gerila - suspectat de colaborationism - s-a retras demn, facindu-i loc lui Mos Craciun. Ceilalti colaborationisti au ramas insa pe pozitii. A reprezentat doar o intimpla