E clar ca Traian Basescu a bagat duminica doua bete in gardul USL, pe de-o parte anticipand ca PSD si PNL vor avea candidati diferiti la prezidentiale, pe de alta parte, subliniind ca PSD ar avea si prezidentiabili mai competenti decat Victor Ponta.
Ruptura din interiorul USL nu mai este o simpla fractura. Este un autentic canion, care nu vad cum ar mai putea fi astupat. Dar evolutia aceasta era previzibila cat timp niciodata nu a existat un raspuns articulat si logic la o intrebare simpla si de bun simt politic: de ce un partid ca PSD, care are cei mai multi primari, cei mai multi presedinti de consilii judetene, cei mai multi parlamentari (si este in crestere din pepiniera PPDD), are premierul si obsesia functiei prezidentiale, ar ceda cea mai inalta functie in stat unui membru al altui partid, ba chiar ar lupta, de la sosnar la baron, pentru victoria unui "alogen"?
De ce PSD, cel mai mare partid din Romania, care tanjeste de 10 ani dupa functia prezidentiala, si-ar asuma linistit sa o mai piarda pentru cel putin 5 ani, poate chiar 10? Nu e cam mult? Si, acum ca modificarea Constitutiei este aproape imposibila pana la prezidentiale, deci viitorul presedinte va ramane cu functiile intacte, de ce ar pune PSD in mana liderului liberal prerogativa esentiala a desemnarii premierului in 2016? Este o intrebare cu atat mai presanta cu cat deja Crin Antonescu se arata foarte naravas si ameninta voalat ca in 2016 PNL ar putea detine si presedintia si sefia Guvernului.
PSD ar trebui sa fie lovit de o imensa sminteala istorica pentru a accepta docil aceste conditii. Deci evaluarea lui Traian Basescu e absolut corecta: "mi s-ar parea anormal si nedemocratic ca cel mai mare partid din Romania sa nu aiba candidat (la prezidentiale - n.red.). E ca o vanzare de post, pe o negociere. Cum Dumnezeu sa fii cel mai mare partid si sa nu ai candidat la