În ultimele săptămâni, mulţi dintre noi au urmărit cu ajutorul reţelelor sociale evoluţia evenimentelor din sudul Transilvaniei. Aici, în mod ilegal, o anumită societate comercială vrea să întreprindă lucrări de forare pentru a încerca să identifice eventuale rezerve de gaze de şist. De parcă nu ar fi suficient că această tehnică este cel puţin controversată (nu doar exploatarea, ci şi „simpla” forare), cei de la firma respectivă încalcă fără nicio jenă unul dintre cele mai elementare drepturi garantate de constituţie: cel la proprietate. Toate astea în condiţiile în care autorităţile şi presa au cam închis ochii... Totuşi, există o mână de oameni, care, spre marea lor cinste, s-au revoltat pentru... normalitate. Poate cel mai cunoscut dintre ei este Willy Schuster. Am avut ocazia să îl cunosc acu câţiva ani, când împreună cu un grup de turişti l-am vizitat la el acasă în Moşna. Acest sat transilvănean, locuit până nu demult în marea lui majoritate de saşi, oferă unul dintre cele mai frumoase peisaje rurale ale României (întrecut poate doar de mult mai puţin celebrul său „frate de suferinţă în ale foratului”, Alma Vii). Aici s-a stabilit Willy Schuster împreună cu familia sa. De loc este din Oradea şi din câte îmi aduc aminte, ne-a povestit că a lucrat ca şi translator pentru diferite companii din Germania şi Elveţia, care se ocupau cu agricultura ecologică. Nu a trecut mult şi a început să urmeze şi el cursurile respective iar în cele din urmă s-a stabilit la Moşna, lângă Mediaş, şi a început să pună în practică cele învăţate. Îmi maintesc şi acum cât de mândru era pe „invenţia sa”: un grajd pe jumătate deschis, în care vacile pe care le creşte pot umbla nestingherite. De asemenea ne-a arătat porcii săi „de Bazna”, un soi care pe vremuri era răspândit în toată Transilvania. Pentru a-şi cumpăra exemplarele pe care ni le-a arătat, Herr Schuster a trebuit să mearga pân