Dacă dezvăluirile WikiLeaks or avea sau nu "utilitatea publică" pe care o pretinde Julian Assange rămâne discutabil. Însă aşa-zisele "răzbunări" ale fanilor a ceea ce a devenit deja o "insurgenţă planetară" pe internet nu pot fi decât "arma prostului", potrivit vorbei din bătrâni.
"Răzbunările" nu au adus, deocamdată, pagube notabile "victimelor": banca elveţiană PostFinance, furnizorul de servicii de plată online PayPal şi procesatorul de plăţi prin card MasterCard. Unii experţi cred că "hacktiviştii" (hacker + activist) nici nu ar putea face mare lucru, decât să ridice costurile de operare a site-urilor respective.
De-abia dacă ar avea la dispoziţie "armele cibernetice" ale unor reţele de crimă organizată, fanii WikiLeaks ar putea face pagube grave, este o altă opinie a celor specializaţi în contracararea atacurilor informatice. Oare se vor "alia" vreodată "cybercriminalii" (cei care fură miliarde de pe carduri sau pătrund în reţele de computere guvernamentale) cu aceşti "activişti", care susţin că luptă pentru menţinerea "libertăţii pe internet"? Nici nu este nevoie de dovedirea acestei legături. Cum n-a fost nevoie nici a se demonstra că autorii atacurilor de la 11 septembrie 2001 le-au pus la cale din peşterile Afganistanului, pentru a invada această ţară. Sau că Saddam Hussein sprijinea Al-Qaida şi avea arme de distrugere în masă.
Suspiciunile asupra "hacktiviştilor" - mai periculoşi decât Julian Assange căci el n-a încălcat decât secretul diplomatic, dar nu a "atacat" pe nimeni, cum sunt atacate site-urile la care internauţii de bună credinţă nu mai au acces - vor fi suficiente pentru declanşarea unui echivalent online al "războiului global antiterorist".
Ipocriţii apărători ai WikiLeaks, care pretind că sunt în prima linie a unui război de genul "oamenii împotriva guvernului", nu au atacat niciun guvern, ci s-au grăbit să facă "victim