Cine se mai ocupă azi de Iaşi, de cercetarea lui aprofundată, multicriterială, permanentă pentru a genera, de fiecare dată când e necesar, soluţiile cele mai eficiente? Imposibilitatea de a răspunde la o asemenea întrebare e o realitate. În administraţia noastră lipsesc proiectele temeinice, astfel încât atunci când le va veni vremea să poată fi implementate cu succes, cu respect faţă de detaliu, de tradiţie, de viitor.
Prima poveste despre oraş, din istoria civilizaţiei, o găsim în cartea Facerii din Biblie. Sunt unsprezece versete scrise acum aproape trei mii de ani. În esenţă descrie o derivare, o deviere, o degradare a numelui de la înţelesul lui sacru, Babilon - Poartă a zeilor, la babilonie, sinonim cu încâlceală, confuzie, chiar balamuc. Babilonienii s-au hotărât să construiască într-un şes, un oraşşi un turn până la cer, utilizând tehnologii netradiţionale, rapide, ieftine, poluante. Scopul nedisimulat? Pentru faimă. Câtă vreme au putut vorbi aceeaşi limbă, înţelegându-se în toate planurile, construcţiile avansau rapid, mai ales turnul până la cer. După ce Dumnezeu le-a amestecat limbile, au părăsit şantierele împrăştiindu-se pe toată faţa pământului. Fără îndoială o parte dintre ei trebuie să fi ajuns şi la... Iaşi. Altfel cum ne-am putea explica faptul că se construieşte în continuare din orgoliu cu tehnologii poluante, că oamenii nu se mai înţeleg între ei, că multe şantiere sunt deja părăsite?! Comunitatea, însăşi ideea de comunitate dispare în favoarea individualismulului şi grupurilor conjuncturale de interese... Prin urmare viaţa urbană e o provocare. Un risc. O sumă de riscuri într-un spaţiu nu doar desacralizat, dar şi profanat. Textul biblic nu ne spune nimic despre organizarea societăţii ce îşi va fi propus să construiască turnul până la cer. Putem presupune că proiectanţii, executanţii, plătitorii de taxe erau subordonaţi autorita