Ajuns cu greu la a patra ediţie (19-28 iunie) – după cele din 2001, 2004 şi 2007 –, Fest’Asia rămîne, din nefericire, un eveniment cinematografic trecut cu vederea de mulţi potenţiali sponsori şi spectatori. Spun „din nefericire“, pentru că festivalul organizat de neobosita asociaţie ESTE’N’EST le propune bucureştenilor, la fiecare ediţie a sa, întîlnirea cu o cinematografie, o sensibilitate şi o viziune asupra lumii radical diferite de cele ale societăţii occidentale. De aceea, consider că acest eveniment necompetitiv, de tip showcase, care acoperă o nişă slab exploatată în peisajul festivalier autohton, ar trebui susţinut nu doar de reprezentanţii ţărilor asiatice la Bucureşti, ci şi de instituţiile româneşti, pentru a se putea desfăşura măcar din doi în doi ani. De data asta, Fest’Asia a fost găzduit de Cinema Scala şi a beneficiat de o originală campanie de promovare, concepută de Agenţia Ogilvy în jurul sloganului „A totally different experience for the eye“. „Văd oameni morţi...“ În consonanţă cu acest slogan sugestiv, ediţia a patra s-a deschis şi s-a închis cu prima şi, respectiv, cu ultima parte din trilogia The Eye (2002-2005), semnată de fraţii Oxide şi Danny Pang (cineaşti născuţi şi crescuţi în Hong Kong, apoi stabiliţi în Bangkok, pentru a ajunge recent şi la Hollywood). Genul horror este o prezenţă nelipsită din programul Fest’Asia, iar alegerea amintitei trilogii de către selecţionerii Mihai Mitrică şi Laurenţiu Brătan (părinţii festivalului) s-a dovedit foarte inspirată. Eu, unul, cred că un film de groază trebuie în primul rînd să îngrozească (dacă are şi alte calităţi, cu atît mai bine...), iar Fraţii Pang, deşi nu sînt mereu inovatori şi mai recurg cîteodată la clişee specifice horror-urilor asiatice, ştiu foarte bine să-şi înspăimînte spectatorii, folosindu-se inteligent de montaj şi coloană sonoră. Cum se întîmplă de obicei cu asemenea se