Impresia mea, totusi nefondata pe date concrete, este ca in materie de organizare inca se merge pe principiul "loviturii" - de imagine, de box-office sau de fonduri publice, electorale sau nu. Niste unii considera ca daca pacalesc un star in declin sa faca playback la zilele cutarui municipiu, au intrat in lumea buna si pot "aduce" pe oricine. Sau pot "face istorie", ca liota de tele-papagalici adunata la moastele lui Michael Jackson. Indiferent citi bani invirtesc, tot hoitari sint. Lor nu le pasa, noua de ce ne-ar pasa? Insa de cind am auzit ca Smokie sint cap de afis la Deva sau Gura Humorului, nu m-as mira ca Deep Purple sa incheie triumfal zilele Topoloveniului, ocazie cu care m-as duce sa-i revad, dar mai ales sa maninc o pastrama frageda... Sint citiva oameni de afaceri (n-o sa-i numesc, nu le fac reclama gratis) care au inteles ca organizarea de evenimente rock este o treaba foarte serioasa si lucreaza din greu sa ofere conditii adecvate, atit artistilor de-o seara, cit si publicului, aflat sau nu in tema. A pretinde organizare nemteasca si eficienta americana, in conditiile locale, e o frumoasa iluzie. Nu pentru ca romanii sint indisciplinati prin definitie si inconsecventi din vocatie. Ci pentru ca ne bucuram de-o ingenuitate comportamentala apropiata de mentalitatea prima a rockului: rebeli fara cauza, amatori de noutati (n-au explodat aici profiturile firmelor de telefonie mobila si-ale producatorilor de bere?), calatori pe coclaurile imaginatiei, degustatori de senzational si patroni de IMM-uri fara profit, fara cash-flow, dar cu portofoliu de activitati fara numar, fara numar, fara numar! Nu e aici tara fagaduintei, unde orice aventurier poate sa vina cu 100 de dolari si sa plece cu o suta de milioane? Nu vor unii sa ne bage cu dinadinsul binele pe beregata, sa topeasca muntii cu cianuri ca sa scoata aur, promitind miliarde la vistieria ce abia se tine