Se ştie că unele ceaiuri sunt mai bune decât altele într-o anumită problemă de sănătate, dar este mai puţin cunoscut că eficienţa acestora depinde într-o mare măsură de modul de preparare şi de momentul în care le bem.

În Japonia, prepararea şi modul în care este băut ceaiul reprezintă mai mult decât un ritual terapeutic, sunt o adevărată ceremonie pentru sănătatea trupului şi sufletului. Cel mai indicat este să foloseşti plantele uscate de tine, într-un loc uscat şi răcoros, sau pe cele cumpărate din magazinele specializate în comercializarea ceaiurilor.

De regulă, pentru infuzii (planta se adaugă în apă fierbinte), sunt recomandate florile şi frunzele plantei, iar pentru decoct (planta se pune în apă rece şi apoi se fierbe amestecul) - rădăcinile şi scoarţa. Foloseşte planta ca atare şi mai rar pliculeţele, fiindcă, în multe cazuri, acestea au efect diminuat sau chiar toxic, spun specialiştii.

Motivul este că multe dintre acestea sunt înălbite cu substanţe chimice. Singurul avantaj al pliculeţelor este că acestea sunt predozate şi există un risc minim de depăşire periculoasă a cantităţii recomandate de plantă la un ceai. Sunt de preferat filtrele speciale de unică folosinţă sau cănile cu infuzor din ceramică.

Atunci când cumperi ceaiul, asigură-te că pe etichetă se regăseşte lista integrală de ingrediente şi că printre acestea nu se găsesc şi aditivi sau arome artificiale. Acestea ar putea reduce din efectele benefice ale plantei respective.

Temperatura apei este esenţială

În cele mai multe cazuri, specialiştii recomandă ca apa pe care o adăugăm peste plantă atunci când preparăm o infuzie să nu fie clocotită, fiindcă poate anihila substanţele cu efect terapeutic. Cel mai indicat este să laşi apa să fiarbă, apoi să închizi focul şi să o laşi să se răcească trei-patru minute înainte de a o turna în cană, peste plantă. O excepţie es