În toamna anului 2007, se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Mihail Sebastian, prilej cu care, la inițiativa Centrului de studiere a istoriei evreilor din România, s-a organizat o conferință internațională la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Doi ani mai tîrziu, comunicările au apărut reunite în volumul Mihail Sebastian. Dilemele identității, la Editura Biblioteca Apostrof, într-o ediție îngrijită de Leon Volovici, analizele fiind focalizate, așa cum sugerează și titlul volumului, asupra profilului intelectual al lui Sebastian, văzut îndeosebi prin prisma receptăriiidentității sale multidimensionale, hibride. Era evreu? Era român? Era mai mult evreu sau mai mult român? Era asimilat? Era sionist? Era un simplu om de la Dunăre? Era un evreu est-european? Pornind în special de la mizele existențial-politice din Jurnal și din volumele De două mii de ani... și Cum am devenit huligan, dar și de la simboluri relevante sau de la tipologii de personaje din celelalte romane sau piese de teatru, aceste „dileme identitare“ sebastianiene își găsesc răspunsuri nuanțate în textele semnate de Paul Cornea, Michael Finkenthal, Moshe Idel, Camelia Crăciun, Lya Benjamin, George Voicu, B. Elvin, Andrei Oișteanu, Florin Țurcanu, Marta Petreu, Costel Safirman, Andrei Strihan, Leon Volovici, Virgil Duda, Liviu Rotman, Edward Kanterian, Paul Bailey și Ion Vartic. Paul Cornea pleacă în analiza sa de la ipoteza că în miezul operei lui Sebastian se află tema identitară, generată de presiunea mentalităților sociale: „problema originii sale etnice și a implicațiilor ei constituia nu doar un dat irevocabil, ci o preocupare cu caracter obsedant“, fără a fi însă rezultatul unei frustrări, ci o „realitate de care te izbeai cotidian, care funcționa ca un handicap și se contura pe un fundal sumbru, de amenințări și permanentă realitate“. Insistînd asupra cauzelor acestor „dileme“, lui Mic