A început să lucreze cu persoanele fără casă încă de când era student, iar acum este coordonatorul Adăpostului de noapte din Oradea, unde pot fi cazaţi 70 de persoane.
Totul a început când o colegă de-a lui Istvan îşi căuta subiect pentru lucrarea de licenţă. „Colega mea mi-a spus că în Oradea sunt foarte multe persoane fără adăpost şi mi-a propus să facem un studiu sociologic. Am completat peste 200 de chestionare cu 78 de întrebări fiecare, cu aceste persoane. Am fost şocat de numărul mare al persoanelor de acest gen”, povesteşte Istvan.
Dintr-un studiu în altul, s-a ajuns la un proiect care a fost lansat pentru a obţine finanţări din fonduri PHARE. Istvan, împreună cu colegii lui au reuşit să obţină 75.000 de euro, bani suficienţi pentru a începe lucrările de construcţie a adăpostului de noapte.
Clădirea în care se află acum adăpostul a fost gata şi dată spre folosinţă în luna ianuarie 2002 şi de atunci Istvan se ocupă de coordonarea activităţii acestei instituţii. Până în 2002 toţi cei implicaţi în proiect au lucrat pe stradă. „Până am reuşit să obţine un spaţiu şi am făcut toate formele legale pentru a începe construcţia am lucrat pe stradă. Le duceam alimente, haine şi am început demersurile pentru a le face acte de identitate. Abia în 2002 am început să lucrăm în această clădire”, povesteşte Istvan.
O pasiune care i-a schimbat viaţa
Lucrul cu persoanele fără adăpost i-a schimbat viaţa lui Istvan. „Îmi place foarte mult ceea ce fac. Prima impresie pe care o ai când începi să lucrezi cu aceşti oameni este că sunt vagabonzi, dar dacă aprofundezi această muncă îţi dai seama că mulţi dintre ei sunt oameni de valoare de la care ai multe de învăţat. Dacă vrei să condamni pe cineva, nu ai ce căuta între ei”, mărturiseşte coordonatorul.
Munca celor din adăpost, pe lângă faptul că îi îngrijesc pe cei care ape