Batrinul Donose scapase de griji. Daca ar fi regretat ceva, cu siguranta ca i-ar fi regretat pe cei doi oameni atit de de treaba. Inca de la ora patru Donose nu mai avea somn. Era cald in camera si, chiar cu usa de la balcon deschisa, nu se racorea mai deloc. Nu numai caldura ii fugarise somnul, ci si problemele multe cu care se confrunta. Feciorul a ramas somer si acesta avea doi copii. - Te rog, tata, cu imprumut, macar trei sute de lei, se ruga acesta cu o voce sfirsita. Donose stia ca in solicitare intrau la socoteala si bani pentru bautura. Blestemata de bautura l-a pus pe lista celor trecuti in somaj. Dar copiii ce vina aveau? Desi implinise sapte decenii, batrinul avea un proiect in minte. Un proiect de care se temea, dar fara acesta viitorul sau, asa scurt cum va fi, parea calvar. Medicamentele pentru inima ii consumau o treime din pensie. S-ar fi descurcat cu ce-i raminea dupa asta, dar feciorul venea regulat in ziua pensiei. Batrinul pensionar luase o decizie. Fusese director la vremea lui si unul dintre fostii sai salariati era un prosper om de afaceri. Azi il va astepta la poarta si-l va ruga sa-l ajute. Nu, nu dorea nimic de pomana. La ora sase Donose astepta rabdator in fata portii masive din fier forjat. Privea atent la tepusele aurite si la maiestria cu care mesteri priceputi au facut fel de fel de imbirligaturi. - E munca aici, nu gluma, comenteaza admirativ. Poarta incepe sa se deschida si batrinul Donose se posteaza convenabil ca sa fie vazut. Face semne spre cel din masina, panicat putin ca nu va fi recunoscut. Masina se opreste, geamul coboara si capului lui Dinescu, proprietarul, iese putin. Donose ataca: - Vreau sa vorbesc un minut cu domnia voastra. - Sigur, nici o problema. Motorul se opreste si Dinescu coboara. Este jovial si are chef sa asculte. Timid, batrinul se apropie si, sacadat, incearca un fel de scuza. - Iertati-ma, n-as vrea... Sin