Amerindienii nu au exclusiv origini asiatice, ci împart câteva gene şi cu europenii, afirmă autorii unui studiu realizat recent pe scheletul unui copil care a murit în urmă cu 24.000 de ani, în apropiere de Lacul Baikal, informează AFP.

Cercetătorii au prelevat un eşantion minuscul (0,15 grame) din scheletul acelui copil, ale cărui rămăşiţe pământeşti au fost descoperite în situl paleolitic Mal'ta din Siberia la sfârşitul anilor 1920. Oamenii de ştiinţă au reuşit să extragă suficient ADN pentru a analiza genomul, "cel mai vechi decriptat până în prezent de la un om anatomic modern", au subliniat autorii studiului, publicat miercuri în revista britanică Nature.

Ei l-au comparat apoi cu genomul oamenilor actuali, în special cu cel al populaţiilor amerindiene, a căror genealogie rămâne foarte controversată, pentru a încerca să elucideze misterul originilor acestora.

Teoria dominantă de aproape 100 de ani spune că primii oameni care au păşit în America au fost triburi asiatice care au traversat Oceanul Pacific, trecând prin strâmtoarea Bering, în urma unei glaciaţiuni care a dus la scăderea nivelului mărilor între coastele siberiene şi Alaska.

Însă, deşi amerindienii par într-adevăr să fie apropiaţi genetic de populaţiile din Asia Orientală, alte indicii au venit să pună sub semnul întrebării această teorie. Este vorba mai ales de cranii ce prezintă caracteristici incompatibile cu o morfologie asiatică, aparţinând unor oameni care au trăit în America cu mult înainte de sosirea europenilor după descoperirea "Lumii Noi" de Cristofor Columb.

ADN-ul mitocondrial al copilului siberian, transmis exclusiv pe linie maternă, aproape a dispărut în totalitate în zilele noastre, însă el era deosebit de frecvent (peste 80%) la vânătorii-culegători europeni de la sfârşitul paleoliticului şi din mezolitic.

În ceea ce priveşte ADN-ul său nuclear