De la 1 ianuarie, pensiile româneşti au depăşit graniţele ţării. De acest fapt au profitat braşovenii care muncesc sau sunt stabiliţi în afara graniţelor ţării. Avantajele sunt multiple: se iau în calcul toate stagiile de cotizare din fiecare ţară şi indemnizaţia se converteşte automat în moneda ţării în care este trimisă.
Dacă până în 2007 România avea acorduri privind transferul plăţilor sociale doar cu Israelul, aderarea la Uniunea Europeană a permis automat încheierea acordurilor cu toate statele membre. Acest lucru permite exportul stagiilor de cotizare dintr-o ţară în alta şi transferul internaţional al pensiilor. Practic, pensiile nu mai au graniţă. Braşovenii care au aflat de acest lucru şi-au făcut drum pe la Casa Judeţeană de Pensii (CJP). „Am primit circa 400 de cereri pentru completarea formularelor, pe baza acordurilor semnate de ţara noastră. Cele mai multe cereri sunt pentru Germania. Pentru a răspunde acestor solicitări, am desemnat trei angajaţi, care se vor ocupa de pensiile internaţionale”, a declarat Camelia Bugnar, directorul executiv al Casei Judeţene de Pensii Braşov.
„Resortisant” – un fel de „căpşunar”
Cei mai mulţi solicitanţi sunt braşoveni plecaţi la muncă peste hotare şi stabiliţi ulterior într-o ţară membră a Uniunii. Mulţi nu au ieşit încă la pensie însă vor să-şi pregătească dosarul din timp. Problema este că exportarea pensiilor este o treabă extrem de birocratică. „Pentru fiecare ţară există câte un tratat încheiat, care poate să aibă şi 15 pagini. Dacă solicitantul a muncit în mai multe ţări, formularele trebuie să treacă prin fiecare ţară. Nu este un lucru uşor”, spune Bugnar.
Directorul a precizat că punerea la punct a demersurilor birocratice mai durează, pentru că sistemele sociale sunt diferite de la ţară la ţară. „Am avut dificultăţi până ne-am obişnuit cu terminologia. Spre exemplu, în UE se practi
