Mă apropiam de 19 ani şi făceam armata la termen redus, în Piatra-Neamţ, gard în gard cu o fermă de păsări, faimoasa Avicola în care, peste ani, primarul Ion Rotaru a fost acuzat că a vrut să facă ghetou pentru ţigani.
În ianuarie ’89 mă întorsesem din prima permisie, pe care o petrecusem acasă, la Sinaia, alături de părinţi şi de prietena mea de la vremea aia. Am trăit atunci "deliciile" decretului stupid de interzicere a avorturilor, pentru că vreo două săptămâni după ce m-am întors din permisie am aşteptat scrisoarea izbăvitoare, care să-mi confirme că nu devin tată fără voie la nici 19 ani. Până să vină scrisoarea, aproape în fiecare seară dădeam şpagă soldaţilor de la centrala telefonică ţigări sârbeşti Vikend ca să mă lase să telefonez acasă, să nu mai stau ca pe ghimpi în aşteptarea veştii celei bune.
Armata a fost una dintre experienţele care m-au marcat. Eram o singură companie de TR-işti într-un regiment care odinioară a fost batalion disciplinar pentru cadre. Statutul unităţii militare se schimbase, dar nu şi ofiţerii şi mentalitatea lor. Cât sunt eu de rebel, am dat dovadă de disciplină, n-am protestat şi am executat orice ordin. Mă speria ideea de armată şi schimbarea regimului de viaţă, de la unul extrem de libertin la unul cazon. La instrucţie am trecut prin momente de o stupiditate extremă. De exemplu, trebuia să traversăm pâraie semiîngheţate, când afară erau –15 grade. Unitatea militară era într-o clădire de două etaje şi dormeam toată compania de 101 oameni la parter, într-un singur dormitor, drept pentru care ni se zicea "101 dalmaţieni".
Între alţi colegi, l-aş aminti pe Răzvan Vasilache, fiul compozitorului Vasile V. Vasilache, care acum face parte din trupa lui Ianţu. Mai erau studenţi la Politehnică, Agronomie, Conservator, Arte plastice. Am trăit la Piatra-Neamţ
