Cred că psihicul uman, precum întreaga conformaţie a existenţei noastre, are la bază o lege, care determină în mod esenţial modul de a gândi, a simţi, emoţiile, ca şi evenimentele vieţii de zi cu zi; legea atracţiei. Nu sunt singura care susţine o asemenea ipoteză; mulţi mari iniţiaţi, mistici şi chiar oameni de ştiinţă au aceeaşi părere. Existenţa noastră e mişcată şi determinată de un proces de atracţie, care ne face să ne comportăm ca nişte magneţi  atunci când condiţiile sunt îndeplinite. Recunoaştem “fierul”, fără a fi conştienţi că facem aceasta şi-n ce priveşte puterea de recunoaştere nu avem nici conştienţa deplină că facem asta, nici posibilitatea de a controla sau a schimba ceea ce deja am atras în experienţa vieţii de zi cu sau în mintea noastră. Spun “fierul” în mod simbolic, căci “fierul” nostru e cu mult mai complex şi se referă la gandurile, sentimentele, emoţiile noastre, precum şi la ceilalţi oameni, care la rândul lor au gânduri, sentimente şi emoţii; toate acestea creează condiţiile de atracţie a unor oameni şi de respingere a altora. Trăirile noastre conţin acea forţă de atracţie necesară pentru a ne oglindi unii în alţii, pentru a ne recunoaşte pe noi înşine sau mai bine spus pentru a ne recunoaşte chipul lăuntric. Noi nu avem doar un chip fizic, nu avem doar feţe şi trupuri fizice, pe care le putem analiza cu ochii fizici, ci avem un chip ceva mai fascinant, mai puternic, o faţă lăuntrică, compusă din gânduri luminoase şi gânduri întunecate, din percepţii corecte şi greşite, din alegerile pe care le-am făcut în fiecare eveniment de viaţă pe care l-am trăit. Aici sălăşluieşte forţa de atracţie sau aceste chipuri interioare, făcute în mod special dintr-o plămadă pe care am dat-o uitării, pe care am ascuns-o în adâncul inconştient sau într-un soi de semiconştienţă, “se atrag”, se întâlnesc şi se pot recunoaşte unul în celălalt.

Aşa cum n