Autorităţile au luat măsuri ca domnii de pe toţi stâlpii, indiferent de culoarea lor politică, să fie păziţi de Brigăzile antitero.
Vasile Gomolea, tehnician la Fabrica de cabluri şi izolatori electrici Bucureşti, a făcut prostia s-o ia de nevastă pe Florentina Valer, critic de teatru şi film. Florentina e o femeie superbă. Oriunde apare atrage imediat privirile. Cu părul arzând în vâlvătăi roşcate, cu încheieturile subţiri prinse în brăţări zornăitoare, cu gleznele ieşind de sub poalele fustei largi, tip gitane, devine imediat centrul de interes al tuturor bărbaţilor. Frumuseţii şi eleganţei i se adaugă o inteligenţă feminină perfectă. Toată lumea e de acord că Florentinei nu i se poate rezista.
Vasile Gomolea e un ins pirpiriu, cu ochelari în ramă subţire. Nu e nici frumos, nici urât. E mai degrabă neinteresant. Când oaspeţii – actori, regizori, critici teatrali – bârfesc la un pahar de votcă lumea teatrului şi a filmului, când discuţiile se aprind în jurul unor chestiuni ca raportul viaţă-realitate, trecerea rampei, nuanţe în interpretarea rolului secundar, el intervine nitam-nisam pentru a povesti cu lux de amănunte ce i s-a întâmplat lui azi-dimineaţă, la uzină, când s-a apucat de lucru. Musafirii îl ascultă. O fac din politeţe, deşi e cumplit, infernal chiar, să te prefaci interesat de cum n-a vrut să pornească strungul Carusel, deşi tocmai fusese reparat. Câte unul îi aruncă Florentinei priviri compătimitoare.
Pe deasupra, Vasile Gomolea e gelos. De o gelozie absurdă, în stare să chinuiască şi pe o bucătăreasă de 100 de kile, d-apoi pe o femeie de frumuseţea Florentinei. O însoţeşte la toate spectacolele şi întâlnirile artistice. Când pleacă singură, o verifică telefonic din cinci în cinci minute. Şi de fiecare dată cu pretexte dintre cele mai tâmpite. Că nu ştie unde a pus şurubelniţa? El vrea să plece, unde să las