Primăria Capitalei a devenit un fel de emisiune a lui Capatos, prin care se perindă tot felul de corvete şi corveţi.
Vrea o futuristă să se mai bage un pic în seamă? Anunţă că va candida la postul de primar general. Şi-a propus o fufetă „să-şi relanseze cariera"? Pac, pe listă la Primăria Capitalei!
Nu le mai amintesc aici pe siliconatele botoxate care şi-au lansat candidatura - deocamdată, oral - prin emisiuni inspirate de „Crucea de piatră". Ar însemna să le fac reclamă şi ne trezim, Doamne fereşte, că ajunge vreuna primăriţă generală!
Mă limitez să fac o propunere: dacă tot candidează Dl. Irinel, de ce să nu-şi încerce şansa şi Mr. Pink? În fond, amândoi sunt produsele de marketing ale unei moldovence descurcăreţe, Monica Gabor-Columbeanu-Pink. Orgoliul rănit al tinerei domniţe nu-i permite să asiste nepăsătoare la ascensiunea politică a fostului ei bărbăţel, cu care îşi dispută acum şi chiloţii uitaţi în maşina de spălat. Iar pentru a dovedi superioritatea lui Mr. Pink asupra lui Iri, nu există ocazie mai bună decât confruntarea electorală pentru Primăria „Micului Paris".
Cei doi au multe în comun. În primul rând, trecutul comunist în care-şi au originea averile lor capitaliste. Irinel Columbeanu este beneficiarul exhibiţionist al poziţiei-cheie deţinute timp de peste o jumătate de veac de tatăl său, Ion Columbeanu, în guvernele dejiste, ceauşiste şi post-decembriste. Şi, aşa cum peştii îşi depun icrele la confluenţa a două mari râuri, nici răpitorii economiei n-au ratat ocazia de a-şi înmulţi averile la joncţiunea băltoacei comuniste cu viitura capitalistă.
Cât despre Mr. Pink, aflăm că tot plănuieşte s-o ducă pe Monicuţa Carpatina să-i cunoască părinţii, în China. Pesemne c-or învârti şi oamenii ăia ceva prin aparatul de partid, altfel era greu ca din bolul de orez al sărăciei populare să răsară ditamai milionarul peste Ocean.
