Vă mai amintiţi de prima dragoste? Noi da! Iată cum am trecut de la fetiţe cu codiţe la băieţi cu ţepi, sau de la flori de cireş la Don Juan. Care este povestea voastră de dragoste? Cele mai romantice vor fi publicate pe bucuresti.adevarul.ro.
Oana
de Ovidiu Marincea, jurnalist Adevărul Bucureşti
Mă simţeam dator să o protejez. Nu conta că ea, poate, nu-şi dorea acest lucru. De asemenea, mă simţeam dator să-i fiu aproape opt ore pe zi. Şi nu mă dezlipeam de ea... Era pistruiată şi avea nişte ochi mici, foarte mici, şi perfect rotunzi. N-aveai cum să nu o observi.
Le avea mari. Ale ei erau cele mai mari dintre toate pe care le văzusem până atunci. Mari, şi mereu parfumate. Atunci când mă apropiam de ea, inspiram parfumul lor adânc în piept, iar golul din stomac mă fericea întreaga zi. Într-o zi, am reuşit să mă apropii atât de mult de ele, încât le puteam atinge cu obrazul meu. Practic, acesta a fost primul meu sărut. Au trecut anii şi în singura fotografie pe care o mai am cu ea se vede clar că ale ei erau cele mai mari. Eu nici nu mă văd de după ele. Este o fotografie de grup, iar eu, din dragoste şi din acea nevoie de a o proteja, m-am aşezat chiar în spatele ei.
Fotografia a costat 12 lei şi eu nu mă văd din cauza... uriaşelor ei funde cusute pe bentiţa din plastic alb. Mari, albe şi mereu parfumate. Cu siguranţă erau cele mai mari funde din toată grădiniţa! Şi cât de tare m-a certat taică-meu pentru că a plătit poza degeaba. În locul unde ar fi trebuit să fie faţa băiatului său, sunt pampoanele Oanei!
Flori de cireş
de Ramona Ursu, jurnalist Adevărul Bucureşti
Mai întâi a fost aşa… cu „Du-mă fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt, şi mult mai curând“. Şi îl descopeream pe Nic
