Aho, aho, dragi brăileni! Staţi puţin şi ascultaţi urătura ce-am gătat şi de scris, şi de cântat, şi de vară, şi de toamnă, urătură într-o doară. N-are rimă, căci se vrea şi bilanţ de an ce trece şi un gând de nota zece, pentru-acei ce-au fost mai breji şi-au dus numele Brăilei dincolo de Europa şi de Ţara Românească, cine-ascultă să trăiască!

Aşadar, să-i zicem, frate!

Pluguşorul pe-ascultate!

Şi păreri pe săturate

Pluguşor cântat de toţi!

Brăilenii nu sunt hoţi.

Nu-s nici răi, nici interlopi.

Bârfitorii sunt miopi.

Nu văd nici cât e de bine,

În Brăila ce ne ţine?!

Dunărea şi poate ea,

Tot necazul, de-o putea,

Într-o zi l-o revărsa,

Fiindcă-i ici în coasta noastră,

Dunărea ce nu-i albastră.

Asta-i urbea cea vestită:

Frumoasă, cosmopolită,

Unde au trăit de-a veacuri

Greci, evrei, români şi turci,

Lipoveni şi machedoni,

14 neamuri dintre domni,

Ce-au făcut din Portul ist

Un oraş plin de mister,

Pitoresc, dar auster,

Unde-s mii de amărâţi

Ce se-mbracă numa-n câlţi

Dorm prin scările de bloc

Boschetari, câini, la un loc.

Uraţi, măăăăi!

C-am ajuns în 2011 să fim toţi plecaţi din ţară

Să ne facă de ocară

Spanioli, italieni

Moş Crăciun fără de reni

Chiar şi nişte gălăţeni

Că le-am dus potăile

Unde-o-nţărcat vrăbiile,

Ba-n Siret, ba-n cartiere.

De cruceşti citind la ele!

Uraţi, măăăii!

Cât e Brăila de mare

Toată e numai lucrare

Şi-n faţă la Primărie

Şi pe Dorobanţi, se ştie!

Ne-au buşit proiectele

Ba de stat, ba de lucrat

Europei tot i-am luat

Peste-o sută de milioane

Euroiii, i-am luat, Doamne!

Şi-am făcut un şantier ca să circulăm prin el

Când pe jos, când cu maşina

Şoferii nu cunosc tihna.

Ne-a fost rău, ne-a fost şi bine