“Colecţionarul de oase”, “Scaunul gol”, “Maimuţa de piatră”, “Luna rece”, “Fereastra spartă”... Iată câteva dintre romanele lui Jeffery Deaver care ne-au propus un erou imposibil de uitat: Lincoln Rhyme. Un criminalist ţintuit în scaunul cu rotile, paralizat în urma unui accident petrecut în cursul unei investigaţii. Cu o minte sclipitoare, cinic, arţăgos, tenace, acest erou s-a impus ca unul dintre cei mai interesanţi eroi din literatura cu suspans contemporană.
Am început lectura romanului “Grădina fiarelor” aşteptându-mă la o reîntâlnire cu faimosul detectiv. Am citit o pagină, am citit-o şi pe a doua... Nicio urmă a lui, sau a colaboratorilor săi.
De data asta, Jeffery Deaver a plasat acţiunea naraţiunii sale în anul 1936, alegându-şi un alt protagonist, pe ucigaşul cu simbrie Paul Schumann, care – atenţie! –nu omora decât indivizi certaţi cu legea. Capturat de autorităţile americane, el are de ales între Sing Sing, unde îl aşteaptă execuţia pe scaunul electric, şi acceptarea unei comenzi neobişnuite: aceea de a-l asasina pe Reinhardt Ernst, ministru plenipotenţiar pentru stabilitatea internă, creierul din spatele înarmării Germaniei. Alegerea celei de a doua variante îl va scuti de orice învinuire şi-i va asigura revenirea în societate ca om onorabil.
Pentru a-şi salva viaţa, Paul Schumann acceptă târgul şi pleacă în Germania cuprinsă de febra pregătirilor pentru Olimpiada de la Berlin, un minunat prilej pentru Hitler de a-şi face propagandă şi de a convinge lumea de intenţiile sale paşnice, adormindu-i vigilenţa.
Descins în capitala germană, americanul descoperă o realitate de coşmar. La radio sunt difuzate discursuri sforăitoare, pe străzi filtre poliţieneşti la tot pasul, agenţii mişună peste tot, atenţi la tot ce se spune şi tot ce se face. Au loc înscenări grosolane împotriva evreilor, ţiganilor, slavilor, acuzaţ
