Expresia idilică de mai sus nu desemnează aspiraţiile unui locatar de bloc frustrat, ci titlul unei reviste de sezon, editată de Burda, în ciclul Idei practice, Grădinăritul de la A la Z. Revista se integrează în categoria hîrtie bună, poze apetisante (e un ce pofticios în fotografiile debordînd de realitate), împreună cu mai demult descoperitele Casa lux ori Voiaj magazin. Miresmele primăverii sînt aşteptate cu nerăbdare în fiecare an. După cele cîteva luni reci şi întunecate, primul boboc apare ca o rază de soare, care trezeşte cheful de viaţă. Nu toată revista îmbrăţişează tonul compunerilor noastre despre primăvară din clasa a şasea. De fapt, frazele de mai sus nu reprezintă decît o mică zburdălnicie stilistică dintr-un capitol despre parfumuri. Tonul genaral al publicaţiei este mai pragmatic, mai profesionist: Planificarea unei grădini cere timp, căci ideile de amenajare trebuie să se îmbine una cu alta. Mai întîi, faceţi o listă cu două coloane. În prima coloană notaţi toate dorinţele (...) După ce aţi încheiat lista, treceţi la pasul doi, adică la evaluarea costurilor şi a spaţiului de care dispuneţi (...) Din al doilea tip de ton abordat reiese că amenajarea unei grădini e ceva firesc: spaţiu ai, trebuie doar să înveţi să ţi-l gestionezi, plante se găsesc;ai nevoie doar de un model. Pentru nenumăraţii limitaţi de viaţa la bloc, acest firesc (aparent) devine ispită: o ispită în genul pozelor cu actori perfecţi din revistele mondene-îndepărtată, ireală şi accesibilă doar cu gîndul. La o primă vedere. Treptat, tonul sfătos-potolit al Grădinii te prinde, convertind contemplaţia în aspiraţie. O aspiraţie îndepărtată, dar, totuşi, aspiraţie. Un nou standard întru normalizare ţi se conturează: dacă revistele vorbesc, cu amănunte, despre grădină, înseamnă că oamenii normali au grădină; numai tu, cititor în afara

target-ului, priveşti pozele şi sfaturile ca