Ucigă-l Toaca a venit direct din întunericul Iadului. A intrat în confratele nostru cu gând să-i pună o piedică, acesta să cadă şi să-şi rupă gâtul. Dat fiind că n-a dus o viaţă tocmai sfântă, călugărul va ajunge în Iad. În acea clipă, Diavolul va ieşi din el frecându-şi mâinile mulţumit, ca un ins care a mers pe gratis cu tramvaiul.
În câteva ziare s-a publicat recent anunţul că Biroul de avocatură Comt & Est din America îi caută în România pe moştenitorii multimiliardarului Cuculici, mort la un joc de golf de ciudă că mingea s-a oprit la un centimetru de gaură refuzând să meargă mai departe. Miliardarul n-are urmaşi direcţi în SUA. La finele textului era trecută cu literă mică, puchinoasă, adresa din Bucureşti la care se primeau informaţiile menite a înlesni descoperirea moştenitorului. Altceva nu mai scria. Cu toate acestea, întreaga ţară află rapid de ce era căutat moştenitorul tocmai în România. Pe patul de moarte, multimiliardarul îşi amintise că, în timpul celui de-al doilea război mondial, căzut cu avionul în România, fusese descoperit pe câmp, în mohor şi predat Jandarmeriei de o tânără ţărancă. Dacă se culcase sau nu cu ea, nu mai ţinea minte. De altfel, chiar de episodul cu căzutul nu-şi amintise decât pe patul de moarte. Potrivit specialiştilor în agonii, în astfel de momente, muribundul îşi revede filmul întregii vieţi. Un film complet şi exact, conţinând şi secvenţe care lipsiseră până atunci din rememorările omului. Se pare - ziceau specialiştii - că spaima morţii provoacă o sforţare atât de mare a întregii fiinţe încât, sub puterea ei, vin în memorie şi secvenţe tocite de trecerea timpului. În doar câteva zile de la apariţia anunţului, biroul a fost asediat de mii de plicuri, faxuri, telexuri ale unor inşi care se numesc Cucu, Cuculescu, Cuci, Cucoş. Toţi pretind a fi rude cu mortul din America. Se dă drept nepot de soră (deşi răposa