Ceea ce se petrece în piaţa media în ultima perioadă, după destructurarea Realitatea Media şi punerea la dispoziţia puterii politice a rămăşiţelor sale, se subsumează acţiunii organizate şi concertate de terminare a trustului Intact. Revelaţii subite şi amplu mediatizate ale unor foşti angajaţi (după ani şi ani, nu puţini, în care nu le-a puţit nimic, nu s-au simţit oprimaţi şi folosiţi), plecări finanţate gros ale altora (legitime din punctul lor de vedere, dar către destinaţii bizare, de la posturi de televiziune încă inexistente până la altele care nu aduc lunar publicitate comercială nici pentru plata curentului), presiuni economice, ameninţări voalate sau directe asupra patronatului, acţiuni coordonate de compromitere publică a vocilor sale exponenţiale. Tot aud hitul cu libertatea absolută a presei, în general, şi a liderilor de opinie de a critica regimul pe posturile de televiziune şi mi s-a acrit.
Hai să facem împreună un bilanţ rapid. Cu excepţia Jurnalului Naţional şi a Antenei 3 (bine, adaug şi Observatorul Antenei 1), ce ziar central (din puţinele care mai apar) sau post de televiziune are o politică explicită anti-putere? Evenimentul zilei şi România Liberă sunt, transparent, ale lor. Adevărul a devenit, de-o bună bucată de vreme, mai portocaliu decât ele la un loc. Puterea e de prea puţin timp pe piaţă, o scaldă benign, uşor neutru, şi nu e, cel puţin deocamdată, în măsura să facă jocuri politice influente. Gândul a rămas doar în online şi, oricum, nu a deranjat vreodată prea tare, programatic, puterea. TVR, B1, 10 tv sunt portocalii până-n măduvă. Pro TV şi Prima se dau generaliste şi apolitice, dar, de fiecare dată când interesul o cere, susţin pe faţă interesele, poziţiile şi liderii puterii. Realitatea TV mai are numai câţiva realizatorii care cârâie, dar ies unul câte unul de pe post (apropo, a remarcat cineva dispariţia din grilă a emi