Relativ plafonat după trei ani de studenție ”românească”, Valentin Grecu a aplicat în cadrul unui program Erasmus. ”Știam engleza”. De aici, până la a învăța în trei universități din Europa, alături de cea de la Sibiu, nu a mai fost decât voință. Sursa: Sebastian Marcovici
”În anul III, am văzut un anunț din ăsta cu programul Erasmus, pe holurile facultății. Pe vremea aia, în 2005, habar n-aveam ce-i asta, dar am zis că engleză știu, deci hai s-aplic. Au mai aplicat câțiva studenți, destul de puțini, au fost câteva teste și, în final, am câștigat preselecția. Urma să învăț, pentru un an, în Irlanda”, își amintește Valentin Grecu începutul călătoriei sale prin Europa universitară, cu plecare din Facultatea de Inginerie a Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu.
Înainte de integrarea României în Uniunea Europeană, românii aveau nevoie de viză pentru a ajunge în Irlanda. Valentin a trebuit să lupte un pic cu sistemul, astfel încât începutul anului universitar l-a găsit tot în România.
Chirie din bacșișul pentru o zi
În Irlanda, Valentin a stat timp de un an. În chirie, împreună cu alte două ”irlandeze focoase”. Cum bursa era de puțin peste 100 de euro lunar, Valentin s-a și angajat – ospătar la Pizza Hut. În zilele proaste, făceam bacșiș cât să-mi acopăr chiria pe o lună”.
Microbul Occidentului
Anul petrecut în Irlanda a însemnat ”acumularea” a 16 restanțe la facultatea din țară. Nicio materie nu coincidea cu ce învățase în universitatea vest-europeană. A învățat singur și a trecut toate examenele. Iar farmecul studiilor în Occident era în continuare puternic. “Un prieten pe care mi l-am făcut în Irlanda, un neamț, Sebastian, tocmai își terminase stagiul de practică la cea mai mare fabrică din Europa, la Volkswagen. M-a întrebat dacă nu vreau să merg și eu. Și am mers”, a povestit Valentin Grecu.
După încă
