La Iasi, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a bucurat de recunoastere si de respectul cuvenit activitatii culturale pe care a depus-o. In urma cu trei ani, cind Mitropolitul Bartolomeu Anania a venit la Iasi sa ia parte, ca invitat de onoare, la prima editie a Conferintei Nationale „Text si discurs religios", aula Universitatii „Alexandru Ioan Cuza" din Iasi s-a dovedit neincapatoare pentru multimea dornica sa il asculte. Tot astfel se dovedise si cu o zi inaintea evenimentului stiintific, cind scriitorul Valeriu Anania a fost invitat sa vorbeasca despre recentul (pe atunci) volum de Memorii. Nu am gasit vreme sa ii ascult vorbele despre insemnari, insa i-am ascultat cuvintul limpede, curgator si convingator despre Biblia de la 1688. Pe masura ce vorbea, batrinul slabit de vreme, care abia prididea sa acopere, cu gesturi molcome, urmele unei raceli siciitoare, lasa locul unui spirit puternic, ale carui suisuri si coborisuri de glas dezvaluiau o dare de seama mestesugita despre istoricul talmacirilor Bibliei in cultura noastra. Forta rostirii de atunci am regasit-o, apoi, si in alte luari de cuvint, predici mai ales. In congruenta cu rostirea, scrierea purtata de „o fraza aspra, dar mladioasa", dupa cum observa, intr-o cronica la Memorii, Paul Cernat, este marturia unei existente in care dragostea de carte a jucat rolul esential. Aspra si mladioasa va fi fost, poate, si personalitatea omului ale carui energii interioare transpar in cuvintele pe care le-a lasat celorlalti. Cert este ca nu exista nici un carturar roman al perioadei actuale despre care sa se poata spune ca a talmacit cu vrednicie Biblia, desi proiecte aflate in derulare exista mai multe. „O munca de ocnas", descria Mitropolitul Anania travaliul de a pune linga monumentul de cultura de la 1688 o editie a Bibliei demna de orizontul limbii literare de astazi. Chiar de nu ar mai fi scris nimic altceva, persona