Obiectivul principal al metodelor neuroimagistice moderne, în faza acută a infarctului cerebral, este de a preciza, în primele ore, aria tisulară încă viabilă şi starea locală a perfuziei cerebrale. Identificarea unei zone de risc hipoperfuzate, fără anomalii de difuziune (descrisă ca „penumbră“ ischemică), poate constitui o bună indicaţie pentru o procedură terapeutică de reperfuzie. Detalii privind metodele imagistice moderne, utilizarea şi interpretarea acestora în faza acută a accidentului vascular cerebral ischemic sunt prezentate de dl acad. Constantin Popa, în lumina celor mai recente date din literatura de specialitate, la rubrica Creierul vascular. (...)

Aspectele neurobiologice actuale din domeniul ischemiei cerebrale (AVC – stroke) impun un model de abordare ştiinţifică cu implicare obligatorie a celor două tipuri de cercetare, fundamentală şi aplicativă. În această abordare, imageria cerebrală se află în centrul dezbaterilor actuale din domeniul neuroştiinţelor. Imageria cerebrală aduce astăzi informaţii fundamentale cu privire la alegerea celei mai bune strategii terapeutice a fazei precoce de tratament. Pentru ameliorarea răspunsului la tratament în faza acută, este necesar ca indicaţia terapeutică să fie cât mai precisă. Întregul efort actual constă în a confirma: • prezenţa unei ocluzii arteriale • prezenţa unei zone zise „de risc“ care ar putea beneficia de o reperfuzie terapeutică. Imageria de difuziune, foarte sensibilă la edemul citotoxic (martorul suferinţei ţesutului cerebral), cuplată cu imageria de perfuzie cerebrală care arată zona hipoperfuzată, permit identificarea unei zone zise „de risc“ hipoperfuzate, fără anomalie de difuziune (considerată de unii ca zonă de penumbră ischemică). Sunt singurele tehnici care pot oferi acest tip de informaţie într-un interval de timp foarte scurt, la pacienţi ade