Reazim
de Adrian Păunescu
După atâta drum printre decenii,
Bine-ai venit în casa mea, Evgheni!
În aburul unei tihnite azimi,
De mine, obosit, poţi să te reazimi.
Dar nu se ştie cine de la cine
Îşi va lua senzaţia de bine,
Când drama lumii pâlpâie şi moare,
În două oboseli complementare.
Te caut încă din războiul rece,
Deşi mereu ne-a despărţit, fatală,
Aceeaşi suverană cifră zece,
Cununa premianţilor în şcoală.
Şi, precum azi nimic nu ne desparte,
Putem să trecem mai uşor prin moarte.
Iulie 2006
Reazim
de Adrian Păunescu
După atâta drum printre decenii,
Bine-ai venit în casa mea, Evgheni!
În aburul unei tihnite azimi,
De mine, obosit, poţi să te reazimi.
Dar nu se ştie cine de la cine
Îşi va lua senzaţia de bine,
Când drama lumii pâlpâie şi moare,
În două oboseli complementare.
Te caut încă din războiul rece,
Deşi mereu ne-a despărţit, fatală,
Aceeaşi suverană cifră zece,
Cununa premianţilor în şcoală.
Şi, precum azi nimic nu ne desparte,
Putem să trecem mai uşor prin moarte.
Iulie 2006