Incheiam precedentul articol aratand ca raportul cerere-oferta - singurul care conteaza pe termen scurt pentru determinarea cursului valutar - va continua sa preseze in sensul aprecierii leului. Daca mai era nevoie de o confirmare pentru acest punct de vedere, ea a fost data indirect de evolutia rezervelor valutare ale Bancii Nationale, care au crescut cu peste 525 de milioane de euro numai in luna mai. Intrarile valutare au fost de peste 920 milioane euro, in pofida cresterii amenintatoare a deficitului comercial. Tocmai tendinta acestui deficit ingrijoreaza pe multi analisti, iar unii dintre cei mai respectabili prevestesc chiar o corectie brutala a cursului.

Pentru viitorul previzibil si asumand ca nu vor avea loc evolutii exceptionale pe plan intern sau extern, sunt de parere ca un asemenea risc este foarte mic. Dintre argumentele in favoarea acestei asertiuni ma voi limita azi doar la unul de ordin cantitativ. Rezerva valutara de la BNR se apropie de 22 de miliarde de euro, fara a mai socoti aurul, in conditiile in care disponibilitatile medii ale bancilor la BNR totalizeaza o valoare mai mica decat echivalentul a 4 miliarde euro. Asadar, impingand la absurd, dupa consumarea integrala a rezervelor in lei ale bancilor la banca centrala, aceasta din urma tot ramane cu vreo 18 miliarde de euro inainte de a redeveni creditor net al sistemului bancar - pozitie din care jocul cursului si al altor variabile nominale este mult mai mult la indemana bancii centrale.

Ramanand in sfera cifrelor, nu poate fi insa ignorata amploarea deficitului extern. In primul trimestru, deficitul de cont curent a depasit 3 mld. euro, mai mult decat dublul nivelului inregistrat in primul trimestru din 2006. Intrarile nete de capital, plus "erorile si omisiunile", au acoperit integral acest deficit si au permis si majorarea rezervelor BNR. Totusi, o dependenta de fluxurile ex