La numai 15 ani Laurenţiu a reuşit să ia mai multe premii la campionate naţionale, iar în aprilie a luat locul al doilea la Campionatul European de la Seghet.
Născut şi crescut în Tulcea, Laurenţiu s-a mutat de curând în Bucureşti, din cauza unor probleme familiale. Insistă să lupte în continuare pentru Tulcea, cu toate că va schimba antrenorul: de la tulceanul Nicolaie Pănuţă la tulceanul Romeo Beznea.
S-a întors de curând de la Campionatul European din Ungaria, unde a luat locul al doilea la categoria + 75 open (băieţi, juniori). A luptat cu băiatul din Suedia, apoi cu cel din Georgia, pe care l-a eliminat prin knock out şi apoi a pierdut în faţa campionului din Rusia, pentru lovituri nepermise.
A fost o competiţie extrem de dificilă, povesteşte Laurenţiu. Şi asta pentru că a durat numai două zile, astfel că tânărul care s-a accidentat în prima zi de concurs a trebuit să lupte şi a doua zi. „A fost destul de greu, am avut probleme cu genunchiul şi cu mâna. Am avut mâna în gheaţă, am încercat să o tratăm. Acum îmi este mai bine, dar încă mai simt loviturile pe care le-am încasat în piept. Dar la karate aşa este tot timpul“, spune Laurenţiu.
Fiul unui vicecampion la lupte greco romane
S-a apucat de karate pentru că era prea neastâmpărat. Tatăl lui, fost vicecampion european la lupte greco romane, l-a dus la karate pentru a se mai tempera. „Am făcut mai multe sporturi: fotbal, volei, ju jitsu, înot, dansuri. Dar am ales karate pentru că mi se pare cel mai complex dintre toate. Aici am o gamă întreagă de mişcări pe care le învăţ. De patru ani practic acest sport şi încă nu m-am plictisit niciodată“, mai spune băiatul.
Tatăl lui l-a încurajat încă de la bun început, dar mama nu a fost de acord cu bătaia. Într-un final, mai zice Laurenţiu, a înţeles şi îl încurajează, ca orice mamă. Mai ales că luptele pe care le învaţă la sala de
