La 16 iunie 1989 avea loc la Budapesta o ceremonie solemna. Timp de peste treizeci de ani, Imre Nagy si alti martiri ai revolutiei din 1956 fusesera batjocoriti de propaganda regimului Kádár, ca instigatori ai unei conspiratii contrarevolutionare. Acum, liderii revolutiei din 1956 din Ungaria aveau parte de o inmormantare decenta. Versiunile oficiale oferite pentru justificarea celor care "tradasera revolutia" si "se intelesesera pe ascuns cu invadatorii sovietici" cazusera. János Kádár, omul care acceptasediktat-ul sovietic si condusese tara timp de trei decenii, fusese fortat sa-si dea demisia, la o conferinta a partidului desfasurata in urma cu un an. Noii lideri faceau eforturi sa-si castige autoritatea, reluand traditia intrerupta a comunismului reformator. Cu Gorbaciov la Kremlin, sosise vremea sa se renunte la etichetarea ridicola a revoltei din 1956 drept o contrarevolutie. Din interiorul Partidului Muncitoresc Socialist Maghiar, aflat la conducere, se facea tot mai auzita cererea de reabilitare a lui Imre Nagy si a tovarasilor sai. Nonconformistul reformator Imre Pozsgay, fruntasul aripii liberale a elitei de partid, si Reczo Nyers, parintele reformei economice de la inceputul anilor ‘70, se alaturasera opozitiei democratice din tara, cerand restaurarea adevarului cu privire la revolta nationala din 1956. Atunci cand comunistii maghiari inclinati spre reforma au incercat sa se alature convoiului funerar, din multime s-a facut auzita o declaratie lipsita de respect, ba chiar provocatoare, apartinand lui Vicktor Orbán, liderul FIDESZ, Federatia Tinerilor Democrati, un nou partid politic caruia nu-i era rusine de convingerile sale anticomuniste: "Noi, tinerii, nu reusim sa intelegem multe lucruri evidente pentru generatiile mai varstnice. Nu intelegem de ce indivizii atat de grabiti sa calomnieze Revolutia si pe Imre Nagy au devenit brusc aparatorii cei mai inf