O finală de Cupă, programată cu mult înainte de încheierea campionatului, a avut la a 87-a ediţie, o audienţă destul de scăzută. Doar circa 10 mii de spectatori s-au încumetat să ia loc în tribunele stadionului Naţional.

Rapidiştii şi-au dorit să demonstreze că au avut cel mai bun sezon din ultimii ani şi ca să fie siguri că vor merge din nou în Europa, să cucerească trofeul. Elevii lui Răzvan Lucescu mai aveau şi alte două oportunităţi, cucerirea titlului sau ocuparea locului secund, dar vorba proverbului: „Nu se dă pasărea din mână pe cea de pe gard”.

Rapidiştii au controlat mai mult jocul, au avut mai multe oportunităţi de a înscrie, decât bancarii. Echipa din Cotroceni s-a mulţumit să stea mai mult în expectativă şi să contraatace periculos, dar acţiunile lor s-au dovedit simple focuri de paie.

Meciul începe cu două acţiuni periculoase, rapidiste, prin Daniel Niculae, în minutele 8 şi 9, când şutează plasat şi Nae respinge şi respectiv la centrarea lui Buga, şutează puternic şi îl evidenţiază din nou pe Nae. În minutul 12, Panc reuşeşte să ciupească un balon pe care-l trimite în corner, la şutul lui Daniel Pancu. Prima acţiune mai periculoasă a bancarilor se produce în minutul 15, când Abiodun, din care trimite cu capul pe lângă poartă. Cea mai mare ocazie a primei reprize este irosită de Pancu, în minutul 30, care, din 6 m, singur cu Nae, şutează în acesta. Două minute mai târziu, bancarii rămân fără Tameş, care se accidentează, fiind înlocuit cu Mozacu. O primă repriză rapidistă şi un portar, Nae, pe fază. Scenariul reprizei secunde nu se modifică. Rapidiştii stau mai mult în careul bancarilor, dar pe rând, Buga (min. 65), Daniel Niculae (min. 68 şi 69), irosesc bune ocazii de a se desprinde. Echipa din Cotroceni nu are nici o acţiune periculoasă care să pericliteze poarta apărată de Coman. În aceste condiţii, meciul intră în prelungiri. @N